Veche vatră de cultură, municipiul Orăştie a cunoscut o dezvoltare continuă, din cele mai vechi timpuri până astăzi. În cadrul localităţii, Casa de Cultură a jucat un important rol, oferind posibilitatea tuturor cetăţenilor săi de a participa în mod activ la afirmarea şi dezvoltarea veleităţilor artistice ale membrilor comunităţii.
Casa de Cultură funcţionează într-o clădire care a fost, iniţial, un hotel. Aceasta a trecut, de-a lungul timpului, prin mai multe transformări şi îmbunătăţiri. Denumirea acesteia a fost schimbată conform voinţei celor care s-au aflat la conducerea urbei, în mai multe perioade istorice: Căminul Cultural „Nicolae Bălcescu” (1945 – 1948), „Ateneul Popular” (1948 – 1950), „Casa Raională de Cultură” (1950-1968), „Casa de Cultură Orăştie” (după 1968). Din anul 2007, în baza unei hotărâri a Consiliului Local Orăştie, instituţia a primit numele celui care i-a dus faima în întreaga ţară, prin cântecul creat aici – „Lele de la Orăştie”, numindu-se Casa de Cultură „Alexandru Grozuţă”.
După 1947, în activitatea artiştilor amatori se cristalizează formaţiile de tradiţie ale localităţii: cor, teatru , dansuri, orchestră populară şi semi-simfonică şi altele.
Corul şi orchestra semi-simfonică au avut la Orăştie o prezenţă remarcabilă în regiune şi nu numai. Corul a avut, la un moment dat, mai mult de 100 de membri, din diverse categorii sociale: cadre didactice, funcţionari, intelectuali, muncitori, meseriaşi. Formaţiile au avut în fruntea lor dirijori dedicaţi, care au adus Casei de Cultură numeroase premii şi trofee. Amintim aici pe Ştefan Răduţ, I. Brătescu, R. Rojnavski şi mai ales prof. Ioan Popa, care şi-a dedicat întreaga sa viaţă muzicii corale şi simfonice.
De asemenea, au activat în cadrul Casei de Cultură trupe de teatru şi teatru de păpuşi, care au performat la Orăştie, Alba Iulia, Braşov cu piese ca „O noapte furtunoasă” - Caragiale, „Steaua fără nume” – Mihail Sebastian, „D-ale carnavalului” - Caragiale, „Surorile Boga” – H. Lovinescu, „Adolescentul”.
În ceea ce priveşte activitatea folclorică, după 1960 se înfiinţează orchestra de muzică populară, având ca dirijori pe Tudorică Munteanu, prof. Ioan Popa, Iliuţă Ciorogar și alții.
Ansamblul de muzică şi dansuri populare se înfiinţează în anul 1966, pe lângă Casa Raională de Cultură „Ion Budai Deleanu” la iniţiativa lui Tudorică Munteanu şi a coregrafului Vasile Popa. Ansamblul a fost alcătuit, de la bun început, din orchestră, dansatori şi solişti vocali, majoritatea fiind artişti amatori care munceau în fabricile şi uzinele locale. Industria locală a fost un magnet pentru tinerii de la sat, iar aceştia îşi doreau să prezinte pe scenă zestrea adusă de ei din cultura populară a satelor natale, fiind o sursă importantă de talente în domeniul artistic popular.
Iniţial, Ansamblul s-a numit „Lele de la Orăştie”, după cântecul lansat de Alexandru Grozuţă care era de mare actualitate şi unul dintre cele mai promovate cântece populare din zonă. Această denumire şi-a păstrat-o până în anul 1980, când s-a hotărât înlocuirea sa cu titulatura purtată până în prezent de Ansamblul de cântece şi jocuri populare româneşti „Doina Mureşului” al Casei de Cultură „Alexandru Grozuţă” Orăştie.
Ansamblul este multiplu laureat al Festivalului Naţional „Cântare României”, toate fazele, inclusiv a fazei naţionale şi a multor alte festivaluri naţionale şi internaţionale din Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, U.R.S.S., Cehoslovacia, Italia, Franţa, Austria şi altele.
În cadrul Ansamblului au funcţionat şi grupuri de solişti de muzică populară, grupuri etno, grupuri instrumentale. Amintim grupul „Doruleţul” – instructor Felicia Andreşoiu, grupul de instrumente populare cu coarde condus de Ioan Urs. În acest moment, pe lângă echipa de dansuri activează grupul de muzică populară pentru copii intitulat „Lele de la Orăştie”, instructor prof. Lorena Ioana Pascu.
ing. Eugen Petru Pistol